make a wish,take a chance,make a change and breakaway!

Am de gand sa-mi fac banca pliiina de versuri.sau cel putin partea mea de banca.
hei,prima ora de mate in care n-am avut maini reci ^^
a fost usor..sper.adicaaa,stau o ora si inteleg si apoi peste doua zile "ce facee?".nu,trebe..>.>

si lemonish.stai.eu vreau sa fiu melonishh.adica ar trebui sa fiu cherrish sau ceva,dar imi place guma de pepene.asaaa.lemonish a avut dreptate.nea' asta vroia sa ma faca sa nu-mi fie frica,si apoi se enerva pentru ca sunt al naibii de pesimistaa.
azi a facut o gluma in ora.si am zambit.si m-a vazut c-am zambit.si nu s-a uitat suparat la mine!!!
si am avut curaj sa VORBESC.adica ma rog,sa pun o intrebare.
totusi,e foarte intimidant.X.X

mi-e dor de calculatorul meeeu,sa pot sa vorbesc pe internet si cand e kidu' acas',sa nu ies brusc de pe yahoo si sa ii las pe oameni in ceata.

ciresica promoveaza:
pe 27 martie e ora pamantului.nu folosi curentul de la 20:30 pana la 21:30 si copiii tai o sa poata vedea un urs polar :> :)) glumesc.ma roog,ar deveni dragut dac-am putea si noi sa facem asta.dar cum la ora aia e kid acasa,el nu poate sa se lase de internet cat e acasa si apoi mai sunt si celelalte.greu nene.mai bine ne-ar opri ei curentul ^^

coca style:
"ba _______ murirai ddaca nu dai buzz si fa _____ da fa si tu un buzz"
nume cenzurate,ca sa pastram ceva demnitate.

O picatura de apa ii cazu pe obrazul sau alb ca spuma laptelui.O picatura de apa ce se alatura cascadei de lacrimi din ochii siluetei intunecate.Luna ii lumina pentru o clipa chipul,lasand sa se vada parul de culoarea mierii ce cadea in valuri pe spatele ei,ochii verzi,cu stralucirea smaraldelor,cu genele lungi,la fel de negre ca un carbune.Isi ridica privirea si vazu norii ce se certau pe cerul intunecat.Picaturile de ploaie incepura sa cada din ce in ce mai repede,luna disparu si vantul incepu sa tipe prin crengile goale ale copacilor,aducand frica pe aripile sale.
Parea ca in orice moment toate aveau sa cada asupra ei,asa ca se ascunse in cladirea care ii aducea atatea amintiri ce fusesera odata placute,dar care acum o faceau sa suspine.Privi usa de la intrare in sala de dans si simti cum o striga,asa ca isi scoase cheia din geanta si descuie camera amintirilor.
Ramase in prag,privind in oglinzile ce ii reflectau imaginea.Se implinea un an de cand nu intrase in sala de dans,iar acum,toate amintirile ii invadau mintea.In praful de pe podea inca se puteau distinge urmele pasilor grabiti.
Revedea scena care o urmarise pentru atata si atata timp dupa accident:
el,cu chipul ravasit,aproape plangand,incerca sa se ascunda de ea,cea care il ranea mereu dar pe care totusi,o iubea.
ea,privindu-l derutata,stiind ca a gresit dar negasind cuvintele potrivite pentru a-si cere scuze,simtind nevoia de a-l imbratisa,dar un moment de frica ce nu o lasa sa isi indeplineasca ideea.
Lucrurile se petrecusera atat de repede:fugise de ea,o lasase singura in sala de dans iar ea,uitand ca afara vantul se intetise,crezand ca ploaia s-a oprit,alergand dupa el,incercand sa il opreasca.rochia rosie ca sangele dansa in vant,in timp ce strigatele ei incercau sa il gaseasca pe strazile pustii.brusc,o frana de masina.un zgomot puternic ce i-a derutat simturile,dar,dupa cateva secunde de gandire,a alergat in locul de unde venise zgomotul ingrozitor,in timp ce se ruga sa fie doar in imaginea ei presupunerea ca ceva ar fi putut sa se intample...dar avea dreptate.
Scena ingrozitoare a facut-o sa cada in genunchi.Privea trupul ce isi pierdea in fiecare secunda o farama de viata,stia ca nu se putea face nimic.
O umbra traversa brusc sala de dans.Ploaia se pornise,fulgere luminau strada pustie,iar ea stia ca e deja foarte tarziu,dar nu vroia sa paraseasca locul in care iubirea ei pentru lume disparuse.
Pasi usor pe podea,stergand praful cu pelerina neagra ce ajungea pana la pamant.O alta umbra o facu sa tresara,apoi o alta in spatele ei,o atingere simtita pe umarul drept,apoi sentimentul ca era captiva.
Incerca sa fuga,dar descoperi ca ceva sau cineva o tinea de maini.Urmele negre nu o lasau sa se miste,iar ea inchise ochii,sperand ca se va trezi acasa,in patul ei.Simti o atingere fina pe obraz si deschise ochii,dar regreta imediat.In fata ei,chipul indurerat calatorise in timp si ajunsese langa ea.Parul negru si lung pana la umeri stralucea in lumina lunii in timp ce ochii mari de un albastru intens o priveau sfiosi.
-Iarta-ma...Trebuia..Trebuia sa stiu ca se terminase...vocea o facu sa tresara,dar nu reusi sa scoata un cuvant.Il privi doar,dorindu-si ca el sa ii poata citi gandurile pentru un moment.
"Si daca va fi ca inainte?Daca voi pierde o sansa care-mi poate schimba viata?"isi spunea nesigura daca va putea vorbi.Fara sa ii spuna nimic,il imbratisa si ramase la pieptul lui,pana ce inceta sa mai planga.El o privi zambind usor,ii lua mainile si le puse pe umerii lui,dupa care incepu sa danseze usor cu ea prin sala.
Doua picaturi de apa in ploaie,doua chipuri ce dansau in lumina fulgerelor,pe o melodie minunata auzita doar de ei,fara sa le pese de lumea de afara.Cand ea il privi,observa cum in ochii lui lacrimile se ascunsesera,asteptand momentul cand vor putea iesi.Se ridica pe varfuri si ii saruta obrazul aspru,dupa care ii sopti ceva la ureche.Chipul lui se lumina brusc,ii zambi fericit dupa care isi lua mainile de pe talia sa.Pasea usor in spate,fara sa ii vorbeasca,iar ea crezu ca are nevoie de un moment de pauza,dar se lamuri imediat ce el se transforma intr-o umbra ce disparu in peretele alb.
-Nu!Vino inapoi!Nu...isi lipi fruntea de peretele rece si ofta,realizand ca fusese doar un vis,ca se lasase prada amintirilor.
-Iarta-ma!o voce calda sopti inainte ca ea sa poata deschide ochii sa ii vada chipul.Imediat,simti un val rece cum o inconjura.El purta aceeasi camasa neagra pe care ea i-o facuse cadou de ziua lui,chiar inainte ca accidentul sa se intample...Se uita pe fereastra mare si observa ca afara nu ploua,doar vantul facea crengile copacilor sa danseze alene.
-Sa mergem!ii spuse el inainte sa ii ia cu delicatete mana.Fara sa puna o singura intrebare,ea il urma,sperand ca astfel vor fi din nou impreuna.Ajunsi afara,telefonul ei scoase sunetul ce anunta un nou mesaj,iar ea il citi rapid:
"Sper sa va impacati."
Ramase uimita,clipi des si se uita de mai multe ori la data de pe telefonul ei:2010.Dar ea era in 2011.Era cat se poate de sigura de asta...oare?Isi ridica privirea din telefon si ii intalni zambetul care o facu sa uite de nesiguranta ei.
Dar isi reaminti imediat ce trecura pe langa o cafenea care avea lipit un anunt pe geam:
-"Azi,23 noiembrie 2010:... citi ea cu voce tare,nelamurita.
-Esti bine?
-Hmm...da!Care era data de azi?
-24 noiembrie.2010,evident.De ce?
In mintea ei,lucrurile parea absurde,dar imediat ce il privea,nu conta.Isi zise ca vantul i-a facut un nou cadou,ca tot ce conteaza e ca e din nou langa el.
Il saruta cu o sclipire in ochi,apoi ii sopti din nou,fericita:
-Te iubesc..!

"she has a cold"

Doar mintea mea seaca putea sa raceasca in timp ce astepta primavara.
I really can't have a nice beautiful day,so the sun can reaaaaally shine?>.<

i shall carry this vegnance to hell..

planuisem o chestie d'asta fericita,daar mi-am stricat masca.
si ieri am fost la Severin,si tata m-a intrebat daca trecem si prin Caransebes,si eu nu,si ok stephanie.Oricum,asteptam sa fie ceva de genu' "hei bubu." "scuzeee,brb"?

Pe drum am vazuuut un om care avea un caaaine in brate.Funny.Well,not so funny after you find out that it was a little girl that got beaten up by bad people and they made her crazy.

50 was right,binele chiar e plin de flit :>

si la urma urmei e amuzant sa strici parerile celorlalti despre tine,si e dragut sa fii un copil bolnavicios atata timp cat mama ta vine zambind acasa si te intreaba cum te mai simti....

ma doare spatele,la naiba T.T

Inchizi poarta,si in urma ta ceata care te urma se loveste de poarta inchisa.Chiar daca ar putea sa se furiseze atat de usor,lemnul dur care transmite mesajul tau o goneste:nu are ce cauta aici.
Ridici timid capul deasupra portii.Buclele aurii se rasfata pe spatele tau acoperit de haina calduroasa,alba precum micii ghiocei ce au inceput chinuiul,straduindu-se sa sa apara din pamant.In fata ta,ceata danseaza usor.Umbre,siluete firave se arata intr-o secunda ca o reflectie in ochii de culoarea valurilor marii luminate de soare,dupa care dispar.Privesti jos,la balta in care se reflecta imaginea ta,iar expresia ochilor tai ii conduce in ceata,fortandu-i parca sa strabata asternutul necunoscut.O miscare brusca,o frunza ce-ti pare o inchipuie,o frunza verde ce apare din ceata si dispare atat de repede.
Deschizi poarta usor,inspirand aerul puternic.O lumina cade in fata ta,in ceata cea deasa,iar vantul se perinda langa tine,soptindu-ti o incurajare:inainte,cauta,cauta...
Il asculti hipnotizata,clipind des,intimidata de vocea suava a acestuia.Genele negre precum carbunele iti ascund pentru cateva secunde ochii,incercand sa pastreze frica intr-o cutie pentru cateva momente,cautand curajul.Timid,pasesti in ceata.Simti cum o umbra trece prin spatele tau si iti dai seama intr-o fractiune de secunda ca ceea ce cautai..te-a gasit.Te intorci rapid,dar a disparut.Simti din nou o atingere pe umarul gol,ca de portelan,dar din nou:nimic...
Ceva te impinge de la spate si,intr-un moment de frica,picioarele iti cedeaza,genunchii firavi se lovesc de asfaltul cel rece iar lacrimile,gata sa navaleasca,isi ocupa posturile in ochii tai.Te intorci suspinand si observi la picioarele tale ceva deosebit.
Pregatindu-te ca,in orice moment,acel ceva sa se sparga in mii de bucatele sau sa dispara in neant.Mirosul proaspat a navalit in jurul tau la atingerea degetelor fine.Un iz minunat de ghiocei inocenti ti-a mangaiat simturile si ai privit fericita coroana:impletita cu maiestrie din mici trandafiri,presarata cu margaritare si muguri auriti,lasand asupra ta un sentiment de uimire,dar in acelasi timp,fericirea si explicatia.
Ea se impotrivise cu un val de ceata asupra iernii iar,dupa o cearta apriga,domnita gingasa castigase,lasand coronita minunata ca anunt pentru natura caci ea,primavara,sosise!

Fluturi

Ascunsi intr-un glob de cristal...mii de fluturi danseaza iar si iar,aripile lor albastre vibreaza neincetat,in timp ce ochii tai in care marea danseaza ii privesc,conturand miscarile lor.
Prin panza de lacrimi,dansul lor pare ca incearca sa trimita o poveste.Desi vor muri curand,nu le pasa.Stiu ca viata lor scurta aduce bucurie,asa ca incearca sa fie ceva mai mult de atat:povestitorii lacrimilor tale,a zambetelor ce s-au sters asa de usor,minciunile ce iti luminasera inima.
Doar o lacrima ce a cazut usor printre ei,iar acestia,gustand cu placere nectarul dulce-amar,au aflat povestea.
Cand lacrimile iti elibereaza ochii,reusesti sa vezi scena ce e vizibila doar pentru privirile marii indurerate.Fluturii iti picteaza pe peretele de cristal momentele in care primisei atatea si atatea minciuni,iar tu iti dai seama ca toate acele lucruri te-au facut sa fii mai fericita.Aripile gingase continua sa se miste in timp ce tu privesti dincolo de ele.Un zambet amar apare pe chipul tau sters,lacrimi cad iar si iar din ochii ce stralucesc doar pentru povestitorii ce danseaza.
Valsul lor se sfarseste,iar clipa dureroasa se oglindeste in lacrimile tale.Simti cum o sa cazi iar in pustietate si,fara sa arunci o privire,mana ta atinge lama rece.O singura picatura de sange le da libertate celorlalte,corpul firav cade pe asternutul ce miroase si azi a trandafiri,in timp ce cioburi din cristal se intind pe masa de unde fluturii isi iau zborul.Fiecare isi gaseste un loc langa tine,si astfel,in umbra rosiatica a apusului,miile de suflete pure isi iau zborul impreuna cu tine,omul creat din lacrimi.

imi renovez inima

ce-am sa fac azi..?azi am sa-mi renovez inima.

am sa iau in palme toate greselile pe care le-ai facut,caci ele au ramas in inima mea...o sa conturez iar si iar zgarieturile pe care le-ai adus in ea,insa nu se vor vindeca.
asa ca o sa o distrug din ce in ce mai mult,pana va ramane doar praf.am sa-l adun usor,si am sa il raspandesc in toate cele patru zari,astfel incat nimeni nu va sti vreodata ce s-a ascuns in inima mea.
usor,am sa incep sa adun praf de stele si am sa desenez o inima in sufletul meu,iar voi o sa incepeti sa o umpleti cu alte mii si mii de cuvinte,de fapte ce vor aduce zambete sau lacrimi,dar nu va conta,pentru ca de data asta voi avea grija sa repar fiecare lovitura...iar inima mea va fi iar..o inima adevarata.

mi-ai frant aripile

S-a terminat...terminat...
M-am pierdut.In marea de vise pe care le pictasem impreuna in inima mea,apa m-a inghitit atunci cand cuvintele tale m-au lovit.M-ai impins in marea ce ameninta sa devina din ce in ce mai periculoasa,in valurile ce pareau de-acum negre...Cuvintele tale ma asteptau pe fundul marii sub o stanca ascutita ce m-a lovit puternic in spate.
Aripile albe ce cresteau in trecut la fiecare cuvant rostit de tine au fost retezate de varful stancii,cazand si pierzandu-se in constatarea amara:minciuni...Tot ceea ce mi-ai spus erau minciuni,toate promisiunile in care mi-ai soptit viitorul nostru ce parea atat de luminos..minciuni.
Imaginile frumoase sunt acum doar spini ce imi inteapa inima,facand-o sa cedeze.Ajung in sfarsitul inimii mele,lovindu-ma cu durere de locul in care nu demult zambetul tau domnea fericit.Acum insa,a ramas doar o amintire,o cicatrice lunga pe inima mea,si toate minciunile,visul meu..s-a pierdut.Toate s-au pierdut odata cu tine,ramanand o singura dezamagire,un singur vis pierdut...


si asta e chestia de care trag de la 8,acum fiind 11:34 >.<

cee ya!

hey,u remembered how to fake a smile...and really seem a true one!

deci..nimic amuzant weekendul asta.cel putin,nimic la care as vrea sa ma gandesc ^^

"ahh,haideee,acum poti sa faci o compunere despre copacii astia frumooosi"

yeah,sure mum,then i'm going to dance on a rainbow and steal cookies from the tooth fairy!WAKE UP.

stai,stai,iar ma ia engleza.

first line -> heey,ti-ai amintit cum sa falsezi un zambet..si sa para unul adevarat!

second line -> da,sigur mama,apoi o sa dansez pe un curcubeu si o sa fur prajiturele de la zana maseluta.treezeste-te!

ce aberanta a fost asta a 2a...perfecta.

si am asa o pofta sa rad malefic din tot sufletu',pana in adancu' particulei negre de praf.^^ let's seee...despre...cainele verdee.cu esarfa ROZ.


cainele meu verde cu esarfa roz e atat de "OMG,kewwwl.".Are niste ochi de...cainee..adica sunt asa de sticloosi...au o pata alba galbuie in care se reflecta...se reflecta...pai,in cea mai mare parte a timpului n-am observat sa se reflecte ceva,dar cu siguranta reflecta ceva..candva..undeva.
candvaa,cainele meu dormea pe esarfa luui,langa usa...a inceput sa scoata ZGOMOTE...si mi-am dat seama...ca i-am dat..prea multa mancare.dar nuu,nu il deranja,dadea multumit din buzee...si ma gandeam..cum viseaza el ca ZBURDA pe campii de...de...spagheteeeee...cum se incolacesc spaghetele pe labele din fata..alea pline de norooi...cum se urca el pe curcubeu si fugareste ingerasii...crezand ca sunt pinguini...asta..porumbei.porumbeii se confunda cu pinguini,ponguinii cu ingerasii ^^
canta mierlaaa pe curcubeul unde sta esarfa cainelui verde!dac-a mierlit-o cainele..!

testament

I've been afraid that you would walk away...

Am schimbat IAR sablonul.
De data asta incerc sa il schimb,sa il personalizez mai mult..adica nu doar meniul.
Am de luat cateva brushuri dragutee,un font acceptabil...si ideea din ultimele zile.

Sa vedem..ideea ultimelor zile.Asta ar suna ceva de genu' "ganduri inainte de moarte"

note. o sa fac un shot cu ganduri inainte de moarte ^^ titlul,nuu..-_-'

Imi aduc aminte..cand eram mai mica...ma durea al naibii de tare burta.Era noapte,toti dormeau,si eu nu stiam ce sa fac.Mi-am dat seama ca in desenul ala stupid cu printesa Sisi,cand mureau oamenii isi faceau TESTAMENT :>

si uite-asa,stephanie se pregatea sa isi imparta hainelee,si jucariile,si chestiutele mici pe strada :) Scrise cu o carioca rosie de care ma rugam sa nu se termine,pentru ca atunci unde imi mai puneau oamenii lucrurile!?

:] intr-un final am adormit cu "testamentul" langa mine,si dimineata,l-a vazut frate-meo,si se uita la mine asa ciudat...Probabil crezuse ca nu stiu ce-i ala un testament.

Sa vedem..primul meu shot dupa multa vreme.Se ia un whisky lullaby,o atitudine depresiva..si tastatura.Let's taste it.

Pic..Pic..Pic.Sangele lipicios iti curge in continuare din frunte.Se amesteca usor cu picaturile de ploaie pe trotuarul rece.Felinarele s-au stins,intunericul a cuprins strada,insa ai continuat sa crezi ca lumina minunata creata de luna te va conduce spre casa.
In lupta pe care o duceai cu vointa ta si durerea simtita de la lovitura,te-ai apropiat usor de zidul aproape pragusit.Alunecai usor jos,incercand sa iti pastrezi capul pe umeri,privind drept inainte...
Incercai sa iti aduni fortele,dar fugisera prea departe de tine.Prea devreme,prea usor,prea repede...Ti-ai lasat capul pe spate si ai respirat adanc.Picatura de sange se prelingea pe obrazul tau alb,ca de portelan...obrazul pe care alunecasera atatea si atatea lacrimi.
Stiai ca se apropia usor..puteai sa distingi umbrele ce luminau pentru o clipa chipul tau,oferindu-ti speranta falsa ca cineva te va gasi,ca te vor salva si vei ajunge inapoi la viata ta frumoasa.
N-a fost asa.Luna a iesit din nori luminand balta de sange ce se crease in jurul tau.Atunci ti-ai dat seama ca nu aveai cale de intoarcere,ca totul era pierdut.Incercand zadarnic sa strangi putere pentru un ultim tipat,buzele firave au soptit pentru ultima data:Te iubesc..