make a wish,take a chance,make a change and breakaway!

Am de gand sa-mi fac banca pliiina de versuri.sau cel putin partea mea de banca.
hei,prima ora de mate in care n-am avut maini reci ^^
a fost usor..sper.adicaaa,stau o ora si inteleg si apoi peste doua zile "ce facee?".nu,trebe..>.>

si lemonish.stai.eu vreau sa fiu melonishh.adica ar trebui sa fiu cherrish sau ceva,dar imi place guma de pepene.asaaa.lemonish a avut dreptate.nea' asta vroia sa ma faca sa nu-mi fie frica,si apoi se enerva pentru ca sunt al naibii de pesimistaa.
azi a facut o gluma in ora.si am zambit.si m-a vazut c-am zambit.si nu s-a uitat suparat la mine!!!
si am avut curaj sa VORBESC.adica ma rog,sa pun o intrebare.
totusi,e foarte intimidant.X.X

mi-e dor de calculatorul meeeu,sa pot sa vorbesc pe internet si cand e kidu' acas',sa nu ies brusc de pe yahoo si sa ii las pe oameni in ceata.

ciresica promoveaza:
pe 27 martie e ora pamantului.nu folosi curentul de la 20:30 pana la 21:30 si copiii tai o sa poata vedea un urs polar :> :)) glumesc.ma roog,ar deveni dragut dac-am putea si noi sa facem asta.dar cum la ora aia e kid acasa,el nu poate sa se lase de internet cat e acasa si apoi mai sunt si celelalte.greu nene.mai bine ne-ar opri ei curentul ^^

coca style:
"ba _______ murirai ddaca nu dai buzz si fa _____ da fa si tu un buzz"
nume cenzurate,ca sa pastram ceva demnitate.

O picatura de apa ii cazu pe obrazul sau alb ca spuma laptelui.O picatura de apa ce se alatura cascadei de lacrimi din ochii siluetei intunecate.Luna ii lumina pentru o clipa chipul,lasand sa se vada parul de culoarea mierii ce cadea in valuri pe spatele ei,ochii verzi,cu stralucirea smaraldelor,cu genele lungi,la fel de negre ca un carbune.Isi ridica privirea si vazu norii ce se certau pe cerul intunecat.Picaturile de ploaie incepura sa cada din ce in ce mai repede,luna disparu si vantul incepu sa tipe prin crengile goale ale copacilor,aducand frica pe aripile sale.
Parea ca in orice moment toate aveau sa cada asupra ei,asa ca se ascunse in cladirea care ii aducea atatea amintiri ce fusesera odata placute,dar care acum o faceau sa suspine.Privi usa de la intrare in sala de dans si simti cum o striga,asa ca isi scoase cheia din geanta si descuie camera amintirilor.
Ramase in prag,privind in oglinzile ce ii reflectau imaginea.Se implinea un an de cand nu intrase in sala de dans,iar acum,toate amintirile ii invadau mintea.In praful de pe podea inca se puteau distinge urmele pasilor grabiti.
Revedea scena care o urmarise pentru atata si atata timp dupa accident:
el,cu chipul ravasit,aproape plangand,incerca sa se ascunda de ea,cea care il ranea mereu dar pe care totusi,o iubea.
ea,privindu-l derutata,stiind ca a gresit dar negasind cuvintele potrivite pentru a-si cere scuze,simtind nevoia de a-l imbratisa,dar un moment de frica ce nu o lasa sa isi indeplineasca ideea.
Lucrurile se petrecusera atat de repede:fugise de ea,o lasase singura in sala de dans iar ea,uitand ca afara vantul se intetise,crezand ca ploaia s-a oprit,alergand dupa el,incercand sa il opreasca.rochia rosie ca sangele dansa in vant,in timp ce strigatele ei incercau sa il gaseasca pe strazile pustii.brusc,o frana de masina.un zgomot puternic ce i-a derutat simturile,dar,dupa cateva secunde de gandire,a alergat in locul de unde venise zgomotul ingrozitor,in timp ce se ruga sa fie doar in imaginea ei presupunerea ca ceva ar fi putut sa se intample...dar avea dreptate.
Scena ingrozitoare a facut-o sa cada in genunchi.Privea trupul ce isi pierdea in fiecare secunda o farama de viata,stia ca nu se putea face nimic.
O umbra traversa brusc sala de dans.Ploaia se pornise,fulgere luminau strada pustie,iar ea stia ca e deja foarte tarziu,dar nu vroia sa paraseasca locul in care iubirea ei pentru lume disparuse.
Pasi usor pe podea,stergand praful cu pelerina neagra ce ajungea pana la pamant.O alta umbra o facu sa tresara,apoi o alta in spatele ei,o atingere simtita pe umarul drept,apoi sentimentul ca era captiva.
Incerca sa fuga,dar descoperi ca ceva sau cineva o tinea de maini.Urmele negre nu o lasau sa se miste,iar ea inchise ochii,sperand ca se va trezi acasa,in patul ei.Simti o atingere fina pe obraz si deschise ochii,dar regreta imediat.In fata ei,chipul indurerat calatorise in timp si ajunsese langa ea.Parul negru si lung pana la umeri stralucea in lumina lunii in timp ce ochii mari de un albastru intens o priveau sfiosi.
-Iarta-ma...Trebuia..Trebuia sa stiu ca se terminase...vocea o facu sa tresara,dar nu reusi sa scoata un cuvant.Il privi doar,dorindu-si ca el sa ii poata citi gandurile pentru un moment.
"Si daca va fi ca inainte?Daca voi pierde o sansa care-mi poate schimba viata?"isi spunea nesigura daca va putea vorbi.Fara sa ii spuna nimic,il imbratisa si ramase la pieptul lui,pana ce inceta sa mai planga.El o privi zambind usor,ii lua mainile si le puse pe umerii lui,dupa care incepu sa danseze usor cu ea prin sala.
Doua picaturi de apa in ploaie,doua chipuri ce dansau in lumina fulgerelor,pe o melodie minunata auzita doar de ei,fara sa le pese de lumea de afara.Cand ea il privi,observa cum in ochii lui lacrimile se ascunsesera,asteptand momentul cand vor putea iesi.Se ridica pe varfuri si ii saruta obrazul aspru,dupa care ii sopti ceva la ureche.Chipul lui se lumina brusc,ii zambi fericit dupa care isi lua mainile de pe talia sa.Pasea usor in spate,fara sa ii vorbeasca,iar ea crezu ca are nevoie de un moment de pauza,dar se lamuri imediat ce el se transforma intr-o umbra ce disparu in peretele alb.
-Nu!Vino inapoi!Nu...isi lipi fruntea de peretele rece si ofta,realizand ca fusese doar un vis,ca se lasase prada amintirilor.
-Iarta-ma!o voce calda sopti inainte ca ea sa poata deschide ochii sa ii vada chipul.Imediat,simti un val rece cum o inconjura.El purta aceeasi camasa neagra pe care ea i-o facuse cadou de ziua lui,chiar inainte ca accidentul sa se intample...Se uita pe fereastra mare si observa ca afara nu ploua,doar vantul facea crengile copacilor sa danseze alene.
-Sa mergem!ii spuse el inainte sa ii ia cu delicatete mana.Fara sa puna o singura intrebare,ea il urma,sperand ca astfel vor fi din nou impreuna.Ajunsi afara,telefonul ei scoase sunetul ce anunta un nou mesaj,iar ea il citi rapid:
"Sper sa va impacati."
Ramase uimita,clipi des si se uita de mai multe ori la data de pe telefonul ei:2010.Dar ea era in 2011.Era cat se poate de sigura de asta...oare?Isi ridica privirea din telefon si ii intalni zambetul care o facu sa uite de nesiguranta ei.
Dar isi reaminti imediat ce trecura pe langa o cafenea care avea lipit un anunt pe geam:
-"Azi,23 noiembrie 2010:... citi ea cu voce tare,nelamurita.
-Esti bine?
-Hmm...da!Care era data de azi?
-24 noiembrie.2010,evident.De ce?
In mintea ei,lucrurile parea absurde,dar imediat ce il privea,nu conta.Isi zise ca vantul i-a facut un nou cadou,ca tot ce conteaza e ca e din nou langa el.
Il saruta cu o sclipire in ochi,apoi ii sopti din nou,fericita:
-Te iubesc..!