Actor in inima

numai stefi pune titluri frumoase la posturi cu continut idiot
*se baga in playlist cateva melodii pretty*
*se ia o atitudine de awesometron/drama queen/stefi*
*there we go*

Nu.De azi,nu mai incerc.Stii tu,pentru ca defapt,noi jucam pe doua scene diferite.Au acelasi decor,aceleasi zambete si aceleasi melodii de fundal,dar sunt totusi altfel.Stiu ca in fiecare dimineata ne agatam somnul de cortina,si apoi o ridicam sus,asa de sus incat nu se mai vede de nori.Stiu ca si tu iti bei cafeaua in timp ce alti oameni iti cauta mastile de care ai nevoie in piesa aia,ca plasticul ala care iti acopera fata a fost purtat de atatea ori ca acum ti se potriveste perfect pe chip.
O masca e intotdeauna diferita de cea din piesa trecuta,intotdeauna joci un rol diferit,si se pare ca niciodata nu uiti sa arunci zarurile pe scena mea,sa imi stabilesti tu rolul pentru o piesa sau alta.Uneori aud aplauzele  pe care le primesti dupa ce iti termini scena de jucat,si rad si eu,aplaud.E asa de nedrept ca niciodata nu jucam pe aceeasi scena,ca niciodata nu apuc sa te vad cand iti dai jos masca,sa pot sa te tin de mana in timp ce facem plecaciuni in fata publicului.
Si atunci cand ajung sa vad un afis cu tine intr-o piesa,mi se pare asa pueril sa il pastrez printre mastile mele.Stiu ca am rolurile mele principale,dar in acelasi timp,singurul rol pe care il vreau e unul intr-o piesa in care sa apari si tu.Si as putea sa ma comport  uman,sa iti cer autografe la sfarsitul piesei,sa incerc sa te cunosc si fara toate mastile astea,dar apoi imi amintesc ca toate astea sunt vise pe care le derulez in fata ochilor cand imi joc piesele mele.Ma intreb uneori daca publicul meu observa cat visez in timp ce ma misc pe scena ca o marioneta legata cu ate subtiri,nesigure.Ma intreb daca ei simt cat de usor ma misc,ca sa ma asigur ca nu se rup atele,dar apoi imi aduc aminte ca ei se ocupa doar de piesa in care joc.Vad doar sentimentele pe care le arata masca,si atata timp cat lacrimile nu distrug vreo piesa facand plasticul ce imi ascunde sentimentele  sa cada,aplauzele vor continua sa vina.
Asa ca,imi pare rau,de azi nu mai aplaud in gandurile mele cand iti sfarsesti rolul,actor mincinos.Cauta-ti afisele vechi,le-am aruncat pe toate,cu tot cu zarurile blestemate si costumele pe care le faceam din zambete,cele pe care le-as fi purtat in..piesa noastra.De azi esti doar un alt om uitat intr-un teatru pe care nu-l voi vizita vreodata.