Normalitate Universala I

Moona locuia intr-un cartier mic si jegos de la marginea unui oras din Romania.Majoritatea zilelor sale erau petrecute cu capul in nori,dar ea credea ca in acelasi timp isi tinea
picioarele pe pamant.Nu statea niciodata seara afara,si nu mergea la magazin cand se intuneca decat daca avea cu adevarat nevoie de ceva.Si toate astea se datorau in mare parte trolzilor.Trolzii,in cazul in care nu ati auzit de ei,sunt niste oameni pe care ii vei intalni cel mai probabil bronzandu-se,pentru ca se ghideaza dupa ideea ca niciodata nu poti fi destul de negru.In general,oamenii ii evita,iar ei cred ca asta se intampla din cauza faptului ca par asa de impunatori si de puternici.Defapt,toata lumea stie ca trolzii nu au decat un neuron care,pe vremea lui Hitler,sa decis sa fie si el Fuhrer si i-a omorat pe restu'.Asa ca fiecare trolz are doar un neuron,pentru ca asta s-a transmis din generatie in generatie,cand neuronii trolzilor faceau schimb de id-uri de mess cand se cunoasteau stapanii lor.Deci,din cauza lui Hitler,oamenii evita trolzii,pentru ca le e frica sa nu le ajunga in lista de mess vreun neuron de trolz.
Asa ca Moona isi ducea viata lipsita de amuzament intr-o casa de pe strada unde domneau trolzii,avand grija sa nu iasa in evidenta cu chestii gen ascultat muzica prea tare[care atrage trolzii,chiar daca ei asculta doar manele,pentru ca in acelasi timp,vor sa vada lumea ca sunt culti cand vine vorba de muzica],sau iesit afara seara,care atragea privirile trolzilor loviti de hormoni,indiferent de cat de naspa arata Moona,pentru ca ea nu era un trolz,si atunci,toti trolzii vroiau sa o cucereasca.
Zilele Moonei se rezumau la a ucide cu bestialitate tastatura de la calculatorul ei si la a stresa alti oameni care,cand nu isi traiau viata lor super cul,erau nevoiti sa o suporte pe Moona,care era geloasa pe viata lor perfecta si se gandea ca strica macar o parte din ea in felul asta.In zilele cu scoala,Moona dormea pe banca unde statea in timpul orelor[cu exceptia orelor de tehnologie,cand facea urari de bine in gand la adresa profesoarei].In timpul pauzelor,era incantata sa se plimbe singura prin scoala,holbandu-se insistent la ceilalti oameni,observand cu satisfactie cat de speriati sunt de ea,sau stand pe bancile din curtea scolii cu un pix sau un marker,lasandu-si amprenta peste tot.
Moona isi dorea de 13  ani[sau mai bine zis sase,pentru ca de la varsta aia observase unele lucruri la ea] sa vada o stea cazatoare.Era destul de sigura ca dorintele pe care le legi de o stea cazatoare se implinesc,si tot ce isi dorea ea e sa para mai normala.Stia ca i-ar fi greu sa realizeze asta singura,pentru ca normalitatea universala era ceva ce inca nu putea sa descopere,dar in fiecare noapte,dupa ce se satura sa se uite dupa cai verzi pe pereti [sau dupa stele cazatoare pe cer],se consola singura,gandindu-se ca,la urma urmei,ea e  crescuta in Las Vegas-ul orasului ei,cartierul plin de trolzi si de gropi,si e prea badass ca sa fie normala.Asa ca se aseza in patul ei alaturi de un pisic portocaliu pe care il traumatiza de doi ani,si odata ce inchidea ochii,avea cele mai cretine vise,pentru ca lipsa de normalitate universala o facea sa viseze chestii foarte stupide,de la tipi pe care ii ucide cu furculite,la inmormantarile unor profesoare la care ea radea fericita.
Cerul parea sa nu o asculte vreodata pe Moona,dar ea era sigura ca,daca s-ar muta in alt cartier,departe de trolzi si de petreceri prea zgomotoase,s-ar da la o parte si pelerina neagra de pe cer care o impiedica sa vada stelele cazatoare,si atunci ar reusi sa ajunga..normala.


a.k.a. Normalitate universala,a.k.a. noua mea modalitate de a ma mentine creativa si idioata.