Imi amintesc de prea multe ori,
Cum te priveam uneori pana-n zori..
Pe tine,cu gura rosie de zmeu,
Cu ochii mari si negri,de zeu,
Si rad amar cand ma trezesc din vis,
Si stiu c-am doar ce mi-a fost scris,
Ca eu te vad agatat de ale mele gene.
Razi,cu mintea plina de ganduri rele..
Eu stiu ca esti o-nchipuire,si rad iar.
Incerc mereu sa te alung,dar e-n zadar,
Tu esti un demon ce se-amuza chinuind,
Ma minti cu ochii jucausi,mereu zambind..
Si eu te cred,caci Eros se joaca cu mine,
Ma face sa cred ca ma saruti,cu buzele fine,
Dar ma trezesc imbratisand un aer rece,
Simt si cum vantul prin suflet imi trece..
Stiu ca te-amuz ,ca sunt un clovn hilar,
Te fac sa razi asa de des,dar e-n zadar,
Caci dup-o saptamana,tu te plictisesti,
Incepi sa fugi de mine si sa te feresti,
Nu pot decat sa privesc,cum dispari usor,
Cum Eros te-ajuta sa te-nalti,as vrea sa zbor..
Sa pot sti ca-ti sunt egala,ca sunt ce vrei,
Ei bine..n-am sa mai incerc,de azi te uit,
Imi voi schimba si sufletul meu prafuit,
Pulberea o s-o imprastii pe-ntregul pamant,
Voi face-un suflet nou,mai linistit,mai sfant.

Preot pentru demoni

Nu am furat,nu am ravnit la femeia nimanui…Nu am luat numele Domnului in desert,nu am fost desfranat si nu am ucis.Sau poate..i-am ucis pe altii fara sa realizez.Poate ca le-am ucis sufletele cu vorbele aspre.
Continua,fiule…vocea domoala a Preotului era ca o mangaiere pentru pacatele lui Stefan.Insa el simtea ca nu e deajuns sa se spovedeasca.O facuse de atatea ori si niciodata nu simtise ca in sfarsit are liniste.
-Nu ai vrea sa auzi si povestea mea,Parinte?Nu e o poveste fericita,si nu are un final inca,dar cate povesti se scriu in timp ce vorbim noi si nimeni nu le va afla tot continutul…Asa ca vreau sa imi asculti povestea,Parinte.Vreau sa stii exact cine am fost eu,cine sunt acum,si cine o sa fiu..vocea lui Stefan era hotarata si impunatoare,nu semana deloc cu tonul pe care il folosea cand oamenii veneau sa se spovedeasca in fata lui.Preotul nu se impotrivi,facu doar o cruce deasupra lui Stefan si murmura cuvintele necesare,apoi se aseza pe un fotoliu de langa patul unde un om cu ochi negri,ingropati in orbite,sprancene dese ce defineau o expresie incruntata,buze mici,aproape cenusii,un chip palid si lipsit de orice urma de fericire.Stefan isi incepu istorisirea rezemandu-se de peretele din spatele lui,cu ochii pierduti,cautand amintiri de acum mai bine de patru zeci de ani
-Copilaria mea s-a pierdut undeva printre tipetele parintilor mei.Eram destul de mic,cand inca nu intelegeam de ce orice sunet pe care il faceam pornea o cascada de certuri.Ajunsesem sa cred ca ii auzeam cum se cearta chiar si cand eram afara,incercand sa ma joc cu ceilalti copii.
Intr-o zi am descoperit si Biserica.Nu imi fusese prezentata pana atunci,nici macar nu auzisem de Dumnezeu,dar cand am intrat acolo si am simtit linistea,am stiut ca vreau sa raman cat mai mult timp acolo.Am inceput sa merg in fiecare zi de duminica,ascultam fericit slujbele si dupa cateva saptamani petrecute acolo,eram sigur ca Dumnezeu ma va gasi intr-o zi si ma va lua dintre certurile parintilor mei.
La una dintre slujbe,preotul a inceput sa spuna ca barbatul trebuie sa isi cinsteasca nevasta.Nu intelegeam sigur ce inseamna a cinsti,dar nu credeam ca insemna..ceea ce se intampla cu parintii mei.
Dupa duminica aceea am venit acasa si am inceput sa ma rog.Vroiam sa se opreasca din tipat pentru cateva minute,vroiam sa ma asculte ca sa le pot spune ce aflasem la Biserica.Au tacut doar cand,obositi de atatea tipete au stins luminile si au vrut sa adoarma.Am hotarat ca aveam sa stau treaz cat va fi nevoie,doar sa il prind pe tata treaz si..calm.Toata noaptea am stat si m-am gandit cum ii voi explica tatei ce auzisem in Biserica,mi-am imaginat cum ma va lua in brate si isi va cere iertare..mai intai in fata mamei,apoi in fata mea.Cat de linistita va fi casa noastra si cum vom merge toti trei la Biserica duminica,asa cum veneau toate familiile.
Dar dimineata,cand m-am apropiat de tata,nu a facut decat sa ma priveasca dezorientat din spatele ziarului sau.Mi-am inceput discursul sovaind,amintindu-mi abia acum sa iau in calcul ce putea fi mai rau,dar pana la sfarsitul prelegerii mele,am adoptat o atitudine mult mai puternica.Atunci cand am tacut,tata s-a uitat clipind rar catre mine,apoi a izbucnit in rasete isterice.Zgomotele pe care le scotea imi zguduiau sufletul,dar inca mai credeam ca se va opri din ras si imi va spune ca se va opri din certuri …insa nu a fost asa.Cand s-a oprit in sfarsit,a inceput pe un ton calm sa spuna ca nu credea ca imi voi folosi libertatea pentru a umbla prin “locurile alea pline de idioti”.Considerase ca,lasandu-ma sa ma plimb peste tot cat se certau ei,aveam sa cunosc lumea asa cum trebuie.”Baiete – mi-a zis razand – Dumnezeu e doar o gluma proasta.Cineva vine la tine si iti spune sa te rogi in continuare,ca o sa vina cineva sa e ajute!De parca primesti ajutor gratis de undeva.Nu iti da nimeni ajutor gratis,poate doar o palma dupa cap,ma auzi?!”.Pana sa isi termine cuvintele,ajunsesem la usa de la intrare a casei si,fara sa mai vad daca vroia sa spuna si altceva,am iesit pe usa si am inceput sa fug spre Biserica.Imi rasunau in minte cuvintele lui,le auzeam din ce in ce mai tare printre toate lucrurile pe care i le spusese mamei.Nu intelegeam de ce se comporta asa,nu credeam ca un om poate fi asa de negativist,desi nu intalnisem multi oameni.Aveam doar noua ani,nu stiam sa ma exprim cu adevarat dar vroiam sa schimb ceva in viata mea si asteptam o cale sa fac asta.Vroiam sa ii deschid ochii tatalui meu,dar acum ca ma gandeam la asta,era cea mai puerila idee.Da,eram un copil,ar fi fost normal sa fac ceva pueril,dar ma maturizasera destul de mult rautatile din casa mea si intelesesem ca nu ma va ajuta nimeni.Atunci,de ce continuam sa ma rog?Era ceva nou sa cred in toata chestia asta cu divinitatea,mi se parea ca asta chiar ma va ajuta…idei puerile.Nu stiu de ce incercasem sa il schimb pe el.Tocmai pe tatal meu.Era normal sa nu ma asculte,daca ma gandesc acum…Trecuse de ceva timp de cinci zeci de ani,iar eu venisem neasteptat in familia asta.Cum as fi putut sa schimb o idee ce se formase de atata timp?
Nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata Bisericii,dar stiu ca am sovait putin in fata usii mari din lemn. “Dumnezeu e doar o gluma proasta!”.Replica asta imi bantuia mintile.Am intrat incet si m-am uitat inauntrul Bisericii.Bancile negre erau pustii,iar in fata altarului palpaiau bland cateva lumanari albe.M-am asezat pe una dintre bancile din fata,care erau intotdeauna ocupate duminica si mi-am scos de la gat crucea micuta ce statea agatata de un snur mai vechi.Gasisem crucea pe una din bancile din curtea Bisericii si,cand intrebasem preotul daca a pierdut-o cineva,m-a indemnat sa o pastrez,zambind bland.
In acel moment,o tineam delicat in maini,gandindu-ma la cuvintele tatei,la tot ce incepusem sa cred de cand veneam aici si la tot ce mi se intamplase de cand traiam.
-Mereu am crezut ca oamenii care tin sa se aseze in primele banci au impresia ca Dumnezeu ii vede mai bine de acolo..
Vocea venea din spatele meu si,in acel moment,eram mai mult decat sigur ca atunci cand ma voi intoarce sa vad cine spusese acele vorbe voi da de chipul zambitor al preotului.Am zambit si eu slab si am incercat sa ma ridic.In acel moment,mi-am amintit ca noaptea trecuta,cand incercam sa nu adorm,m-am lovit in intuneric de unul dintre rafturile din camera mea,sfarsind cu o vanataie imensa aproape de gat.Imi dadeam seama ca se poate vedea destul de usor,dar nu credeam ca m-ar intreba cineva de unde o aveam.In general,parintii mei nu observau ce se intampla cu mine.Tot ce conta era sa mananc tot ceea ce mi se dadea si sa fiu acasa cand se intuneca.
Insa preotul m-a intrebat cu blandete ce s-a intamplat.Nu prea stiam cum sa explic ca m-am lovit cand incercam sa raman treaz pentru un discurs important,insa in cele din urma,citind simplitatea din privirea preotului,i-am spus rapid tot ce se intampla in viata mea.Cum era sa traiesc in casa aceea, cate cuvinte auzeam zilnic si cat de des planuiam sa fug sis a las totul in urma.Nu intelegeam de ce facusem asta,dar stiam ca ma simteam mult mai bine acum ca cineva aflase prin ce treceam zilnic.
La sfarsit,preotul mi-a sugerat ca ar putea sa vina cu mine acasa.Sa vorbeasca chiar el cu tata,sa il convinga ca e mai bine sa pastreze un ton calm

(insert titlu inspirat aici)

(cam asta face Ştefi pe la trei-patru dimineaţa,când o apucă nevoia de ţipat şi tre' să se abţină,zic)

Dragă înger ce-ai fost candva fără milă condamnat..
De ce,pentru cine-ai căzut aşa de-uşor în păcat?
De ce-ţi duci acum crucea-nsemnată, râzând?
De ce l-ai crezut pe-al tău demon,cu lacrimi in gând?

Îngere,te-a transformat într-un demon flămând!
Şi-acum ai crucea in spate,ce o cari râzând..
L-ai crezut,orbit de timp,de iubirea purtată,
Aripa dreaptă ţi-a frânt-o,cea stângă de sânge-i pătată!

Mă-ntreb de ce râzi,cu buzele tale amare,
De ce nu vrei ţipi,să-i strigi cât mai tare..
S-ajungă-n lumea lui şi strigătul tău,
Să-ţi simtă durerea provocată de hău.

Îngere,de ce nu-l tragi cu tine în Iad?
El stă fericit,dar ţie aripile-ţi cad,
De ce îl ierţi,şi-i zâmbeşti acum fericit,
Când cu-atâtea minciuni,de Rai te-a lipsit!

Demon lipsit de-un suflet,priveşte,
În Iad te-aşteapt-un câine ce scânceşte!
Fereşte-te,căci îi e dor de sânge şi durere,
Când vei ţipa sălbatic,el va simţi plăcere!

Fă-ti loc între cruci,demon nebun şi sălbatic!
Ascunde-te-n mare,în mormântul acvatic,
Ai grijă,căci îngerul doborât se roagă şi azi,
El va muri cândva zâmbind,dar tu o să cazi.

Voi fi acolo să văd,demonul meu,îţi promit,
Şi-ţi voi zâmbi şi eu atunci,împăcat,fericit!
Voi şti că-n lumea mea s-a făcut dreptate,
Şi voi închide ochii,zâmbind către moarte!

Cum a speriat Stefi blogspot

Ok,titlul meu stabilit acum 5 minute era " Cum a speriat Stefi blogspot".Acum  ma gandesc sa il schimb in cum a speriat-o blogspot pe stefi.Adica pe bune,lipsesc si eu [2,3 saptamani,mdea] putin si brusc blogspot isi trage alt look si chestii?Well,things will change,I guess.
Deci.Avand in vedere ca vara mea se refera la bocitul dupa toti trolli dramatizarea in legatura cu baieti cretini si stersu' prafului de pe scaunu' din fata PC-ului si chestii da' genu,ma gandeam(mai nou,stefi s-a obisnuit cu activitatea asta) sa ma...omg it's so hard to say this...deci,deci..o sa....pff.am de gand sa...ok,ok,o sa ma apuc de invatat o.o there.i said it.Adica,la urma urmei,mama e super-mega-ultra-mandra de faptul ca i-am zis  "hai sa stabilim cand si ce si cu ce incepem sa invatam",pentru ca deh,maturizare,chestii,blabla.
Bineinteles ca o sa cedez psihic de vreo 2-3 mii de ori,dar am de gand sa imi pregatesc un discurs foarte sentimental si dragalas si [ew] chestii ca sa imi revin.Adica imi schimb skinul cu ceva de genu' pe care sa pot pune o chestie d'aia..cu text..care sa se vada cum intri pe blog.
Deci planificarea de acum pare super usoara,gen am de gand sa ma trezesc la 8 [screwing my holidays all by myself,something's wrong] si sa ma dau cu capu' de pereti ca sa ma pot trezi cum trebuie pana pe la 9.Dupa care o sa accept ca mama sa imi bage o ora intreaga gramatica pe gat pana la 10,si o sa imi dau silinta sa nu fac greseli la gramatica sau tampenii.Si apoi o sa iau pauza[wowowowow] pana la 10'30 [pun pariu ca o sa se extinda pana la 11 uneori,dar meh],ca dupa asta sa imi produc ganduri sinucigase cu teoremele sosetelor imputite[as fi folosit eu alte chestii care sa urmeze dupa "teoremelor",dar pastrez un limbaj decent ca o lady de 13 ani(asa rau m-am tampit,da)] la matematica.Asta cu speranta ca pana la sfarsitul vacantei o sa fiu macar mediocra la materiile astea,si ca mama nu o sa isi dea banii de tigari pe meditatii la mate tot anul.Gen,inteleg,e un examen important,blablabla,dar tot imi vine sa-mi dau palme ca n-am invatat si ca da mama banii aiurea pe mine acum.Adica o sa dea,pe viitor.Dar ma in.gro.zes.te..
Evident ca o sa pot lua pauze [tarararam!] de la postul asta cu "all school no fun",gen pe 15 august,gen de ziua mea pe 15 august,cand e si ziua lu' adi [dar a mea e de nume si a lui e de nastere],si pe 25 august,cand e ziua 'cumnatelei mele'.Pun asta in ghilimele micute pentru ca inca nu e oficial cumnatica mea,si pentru ca nu prea imi place sa spun cumnatica,dar cumnata-mea suna cam..psh.Asa ca de ziua ei imi dau monster kill cu alcool,si apoi revin la books and co.
Ce post lung,nu gim?[muhaha]
Deci,in concluzie si prin urmare.Imi voi ucide complet vacanta cu ganduri de scoala.My like is AWESOME.

Cev

Cazu pe pat,şi îşi închise ochii.Mâinile sale se mişcau uşor pe pântecul său cald,şi simţea  cum înăuntrul ei,rodul iubirii sale se mişca deasemenea.În faţa ei,vedea imagini cu  el,şi nimic altceva nu mai conta.Nu era important că acum era

la kilometri depărtare,putea să închidă ochii şi să îl vadă,să îşi atingă pântecul şi să îşi amintească de el.

Afară ploaia se înteţea,dar nu îi păsa.Scoase capul pe fereastră şi se uită în ploaie curprinsă de dor.Revedea ziua în care se cunoscuseră,îi simţea sărutările prin ploaie...Îşi curpinse pântecul şi oftă uşor,auzindu-i vocea prin tunete.

-Cătălin..

Închise fereastra şi se aşeză în faţa măsuţei,căutând cu privirea călimara.Petele de cerneală se întindeau pe foaia albă pe care o pătase de atâtea ori,încercând să îi scrie o nouă scrisoare.Se aplecă şi ridică de sub masă ultima scrisoare de la el,şi citi şoptit:

 Iubito...  oftă şi mai citi încă odată cuvântul.Iubito!De câte ori nu visase să aibă alături pe cineva care să îi spună şi ei aşa?De câte ori nu închisese ochii,închipuindu-şi că lângă ea e un om pe care doar ea îl are,care e gata să se

sacrifice pentru iubirea ce i-o poartă..?

Şi acum,când o avea în sfârşit,nu putea să se  bucure de ea aşa cum ar fi vrut.O singura săptamână de iubire,însă iată că reuşise să supravieţuiască aşa.Poate motivul era un fapt simplu:Cătălin îi lăsase o parte din el acolo.Inima lui stătea

închisă în plicurile ce ţineau scrisorile în care îşi scrisese dragostea.Trecuseră mai bine de opt luni de când plecase într-o nouă călătorie.Patru luni în care nu încetase să îi scrie scrisoare după scrisoare,deşi ştiuse că undeva,iubirea

avea să se transforme în suferinţă,să atingă...gradul absolut de iubire.Dar nu se oprise din iubirea ce i-o purta numai lui ,şi acum suferea pentru asta...Îşi şterse lacrima ce îi aluneca uşor pe obraz şi se uită din nou la scrisoare.

 Cătălina...Îţi aminteşti de cireşul nostru?Ştiu că acum florile sale s-au uscat,ştiu că petalele sale de un roz pal,asemenea buzelor pe care le-am sărutat neîncetat au căzut prin părul tău şi eu n-am fost acolo să te sărut,să ţi le culeg uşor din păr şi să te sărut iar şi iar..dar priveşte-l,iubito!E acolo,ne aşteaptă să ne oprim din nou la umbra lui,să ne îmbete cu mirosul florilor sale,gelos că iubim..

 Mi-e aşa de dor de cireşul nostru..de noi.Poate că ai simţit atunci când petalele s-au desprins de pe crengi cum am căzut şi eu,dar să ştii,iubito,că m-am ridicat.Imaginea ta mi-a umblat prin fiecare colţ de inimă,şi n-am să te uit.În apropiere de tabăra noastră se află o livadă de cireş...îmi place să pierd nopţile acolo,să îmi imaginez că după ei vei apărea tu,şi nimic nu mai contează.

 În câteva săptămâni,am să mă întorc.O să fim iar împreună,inima mea va fi întreagă,şi n-am să mai plec niciodată.Până atunci,îţi cer însă să nu mă uiţi nici tu,şi să ai grijă de inima mea,Cătălina..!

Oftă şi întoarse hârtia ce mirosea a iubire pe partea cealaltă,zâmbind amar.Scrise cu cerneală neagră,asemenea rochiei sale,se aflau rânduri întregi,cu acelaşi mesaj,Te iubesc,te iubesc,te iubesc...

Lacrimile începură să cadă din ce în ce mai repede,şi se uită din nou pe fereastră,la stropii de ploaie ce se loveau furioşi de geam,dezamăgiţi că nu-i pot opri durerea Cătălinei.

Se apropie de noptiera din lemn de nuc de lângă patul ei şi deschise uşor sertarul.Luă de acolo câteva pastile la întâmplare,şi îl închise încet.Îşi privi pântecul uşor umflat şi începu să suspine.Nu putea să facă nimic altceva.Înghiţi pastilă după pastilă,zâmbetul său amar transformându-se într-o grimasă,după care se lăsă să cadă pe pat.

 *

Ploaia se transformase în ninsoare.Între cearşafuri,stau două umbre,păzite de o femeie cu ochii plânşi,cu părul ca spicul

de grâu.Trupul Cătălinei stă fără suflare lângă un ghemotoc ascuns de o pătură albă,de unde răzbate un gângurit uşor,dulce.

Chestie antică pe care o (re)postez.Pentru că îmi place şi pentru că pot.

bla,bla,bla

Stii,azi spun ca imi pare rau.
Ca sunt de-o vreme-asa stricat,
Ca un robot,candva al tau,
Acum nu  pot fi reparat.

Si-mi cer iertare ca visez...
Deci,iarta-ma c-am decazut,
Stii c-am obiceiul sa creez,
Monstrii ce candva i-am crezut.

Pentru ca ei sunt de vina,
Ei mi-au rapit adesea mintile.
Cu ei,am savarsit o crima..
 Mi-am permis acrobatiile.

Si credeam ca viata asta-i un carnaval,
Ca-s un acrobat,pe sarma nesigura,
 Dar am cazut,intr-un loc abisal,
Ce-o viata prin vise asigura.

Asa ca,azi te rog sa ma scuzi,
Nu promit ca incetez sa visez,
Stiu ca nu ai de gand sa ma auzi,
Dar dorintele tale,nu le mai imbratisez!

Ca asa o mai apuca pe ciresica nevoia de a arata cat de cul e ea si cat de cul scrie.Stiu ca v-ati saturat [Andra,Alex,Gim si Oana,care nu au ce face pe net si dau click pe statusuri],darrr...ma revansez.Stiti voi,pentru ca Oana s-a casatorit cu cine nu trebuia [ora asta "tarzie" adica 2 e de vina stii ca nu te mai stresez] si pentru ca Gim e obsedaaaat si pentru ca Alex a invatat sa faca printscreen cand nu trebuie.Si pentru ca Andra e Andra si trebuie sa ma suporte.
E vacanta.Adica,ce sa faca stefi in vacanta inafara de scris idiotenii,stresat idioti si comportat idiot?Ah,sa se culce tarziuuu si sa se uite la filme \(^o^)/
O sa dau publicati postare la fix =3 Pentru ca sunt super.Si blogul ma iubeste si eu il iubesc si fiiiiiiiiiix

Normalitate Universala II

Moona nu stia ce simte.Stia ca ar trebui sa evite sa isi arate sentimentele,si stia ca incalcase regula asta.Era indecisa.Ar fi putut sa pretinda ca nu facuse nimic stupid recent,sau cel putin,nimic stupid si sentimental.Sau putea sa arate ca nu ii mai pasa.
Urmau trei luni plictisitoare in care putea sa decida ce sa faca,si in care putea sa isi caute normalitatea.Inca nu stia de unde sa inceapa,defapt,in mare,ea nu stia nimic.Si nu se grabea sa afle ceva,sau sa stabileasca.Avea sa petreaca trei luni stresand vecini si animale frustrate deja de prezenta ei,probabil in acelasi timp orbind oamenii care treceau pe langa ea cu ajutorul pantalonilor scurti pe care ii avea.
Verile ei erau intotdeauna plictisitoare,dar de data asta,era determinata sa se schimbe.Adica,aceeasi determinare din fiecare an care disparea odata cu prima ploaie de vara care o spala pe Moona.Dar,intr-un fel,ajunsese la speranta ca poate,daca ii va face pe ceilalti fericiti - sau macar ii va lasa in pace,pentru ca ii era imposibil sa faca pe cineva fericit -,i se vor indeplini cateva dorinte.Chiar nu i se parea ca cere mult,si alternativa asta cu "Hraneste-te din fericirea altora" era ceva nou.Nu mai avea incredere in chestiile de genul "11:11 am,pune-ti o dorinta","uite,o stea cazatoare" sau "e fix,te iubeste!",asa ca orice lucru nou era bun.Orice lucru care o facea mai putin ciudata i se parea bun,pentru ca acum,nu isi dorea decat sa para normala.Stia ca ar trebui sa fie pur si simplu ea,dar se saturase de asta.Se saturase sa auda oameni care ii spun asta dupa care o critica,se saturase sa fie privita ca o ciudatenie a naturii si se saturase de privirile alea scarbite,uneori pline de mila,sau de curiozitate bolnava.Se saturase de tot,si de toate!

-So dumb guys go for dumb girls,and smart guys go for dumb girls?
-Uhum
-What do the smart girls get?!
-Cats mostly.
[Modern family.Citatul asta a meritat tot postul]

Actor in inima

numai stefi pune titluri frumoase la posturi cu continut idiot
*se baga in playlist cateva melodii pretty*
*se ia o atitudine de awesometron/drama queen/stefi*
*there we go*

Nu.De azi,nu mai incerc.Stii tu,pentru ca defapt,noi jucam pe doua scene diferite.Au acelasi decor,aceleasi zambete si aceleasi melodii de fundal,dar sunt totusi altfel.Stiu ca in fiecare dimineata ne agatam somnul de cortina,si apoi o ridicam sus,asa de sus incat nu se mai vede de nori.Stiu ca si tu iti bei cafeaua in timp ce alti oameni iti cauta mastile de care ai nevoie in piesa aia,ca plasticul ala care iti acopera fata a fost purtat de atatea ori ca acum ti se potriveste perfect pe chip.
O masca e intotdeauna diferita de cea din piesa trecuta,intotdeauna joci un rol diferit,si se pare ca niciodata nu uiti sa arunci zarurile pe scena mea,sa imi stabilesti tu rolul pentru o piesa sau alta.Uneori aud aplauzele  pe care le primesti dupa ce iti termini scena de jucat,si rad si eu,aplaud.E asa de nedrept ca niciodata nu jucam pe aceeasi scena,ca niciodata nu apuc sa te vad cand iti dai jos masca,sa pot sa te tin de mana in timp ce facem plecaciuni in fata publicului.
Si atunci cand ajung sa vad un afis cu tine intr-o piesa,mi se pare asa pueril sa il pastrez printre mastile mele.Stiu ca am rolurile mele principale,dar in acelasi timp,singurul rol pe care il vreau e unul intr-o piesa in care sa apari si tu.Si as putea sa ma comport  uman,sa iti cer autografe la sfarsitul piesei,sa incerc sa te cunosc si fara toate mastile astea,dar apoi imi amintesc ca toate astea sunt vise pe care le derulez in fata ochilor cand imi joc piesele mele.Ma intreb uneori daca publicul meu observa cat visez in timp ce ma misc pe scena ca o marioneta legata cu ate subtiri,nesigure.Ma intreb daca ei simt cat de usor ma misc,ca sa ma asigur ca nu se rup atele,dar apoi imi aduc aminte ca ei se ocupa doar de piesa in care joc.Vad doar sentimentele pe care le arata masca,si atata timp cat lacrimile nu distrug vreo piesa facand plasticul ce imi ascunde sentimentele  sa cada,aplauzele vor continua sa vina.
Asa ca,imi pare rau,de azi nu mai aplaud in gandurile mele cand iti sfarsesti rolul,actor mincinos.Cauta-ti afisele vechi,le-am aruncat pe toate,cu tot cu zarurile blestemate si costumele pe care le faceam din zambete,cele pe care le-as fi purtat in..piesa noastra.De azi esti doar un alt om uitat intr-un teatru pe care nu-l voi vizita vreodata.

aberatii

She's been crying again.She doesn't mean to,and she doesn't want to,but she's been cyring again and she hasn't asked but she wants you to kiss her cheeks and tell her everything is going to be okay,even if it won't.
tumblr e dragut.desi e siropos si chestii.

Maine o sa imi folosesc [daca nu uit iar] voucherele de huguri.Pentru ca o sa am 2 ore de mate,si pentru ca andra imi daduse niste provocari de facut.Si cred ca o sa ma scoata la tabla la mate.Si sunt bata.De ce nu imi trece pur si simplu 9 la medie si ma lasa in pace sa ma  bucur de vacanta?Oricum nu am ce invata in ultimele zile.
Toate lectiile astea sunt lipsite de logica.Nu ca as stii sa o folosesc,dar e gen "Asta e definitia.Nu intreba de ce e asa,pur si simplu acccepta.".Ma SEACA ^^'
Uite ce stupid,trebuia sa fiu stupida si sa ma bag in seama si sa dau add si sa fiu paranoica pana in iad si inapoi si sa incep sa vorbesc ciudat si sa tot sterg din randuri din postul asta.

Deci azi a fost ziua lu' Alex.Alex,adica ba.O sa ii zic ba,pentru ca la inceputul anului l-am intrebat ce porecla are si el a zis ca n-are niciuna ca "lumea ii zice ba".Gen,sunt misto.Si Alex e sensibil .__. Adica nu ma lasa sa il bat,si se supara daca il fac fraier,si e ciudat.Si inventeaza chestii o.O E aproape de treaba.Dar e ciudat.Si nu e ciudat ca mine,daca era ciudat ca mine ii luam apararea mai mult in fata lu' Larisa,pentru ca ciudatii de tipul meu nu ar trebui sa fie expusi in fata Larisei.Pentru ca nu vrem sa ii distruga.
Sunt mandra de Alex pentru ca nu o iarta pe Larisa  [mwahahahahah].Pentru ca stii,ea il cunoaste de un an,si eu de sapte,si eu nu pot sa ii bag ace in ochi  chiar daca ma calca pe coada.
Ascult Patd inainte sa daiea like.Ffs,ar fi trebuit sa intreb ce a citit.Doar ca am fost asa vaca gen "nu citii,nu citii".Si cica stiam sa folosesc psihologia inversa.I'm just really dumb when blablabla am sters aia.

Vara asta vreau sa merg cat mai des la magazin,si sa mearga cat mai multi incompetenti cu masina pe strada,eventual pe trotuar,si de preferat cu viteza mare,pentru ca nu ma incanta  ideea de a sta lesinata pe un pat din spital Stefi de clasa 8a.Stefi cea mai misto.Asta o sa fie ciudat.

Vreau colegi noi.multi,multi,multi,multi.Destui cat sa umplem o sala mai mare de clasa,cat sa ma pot muta in spatele clasei si sa pot dormi in timpul orelor fara nicio problema.
Urasc sa ma las influentata de ce zice mihaela,dar chestia aia imi roade creieruuuul.