Necunoscuta.

Nu se mai cunostea.
Sufletul ei nu mai era acelasi,imaginea din oglinda se schimbase si ea,si se intreba cand se intamplasera toate.
Nu fusese ea inainte de venirea vacantei?
Nu aratase ca un copil normal,nu zambise..?
Avea impresia ca purtase o masca tot timpul,ca nimeni nu apucase sa vada ce se ascundea acum in spatele ei,si drept pedeapsa ca era uzata,masca ramasese pe chipul ei,interzicandu-i o intalnire cu sufletul sau.
Pentru ce?
Pentru ce folosise masca?
Oare intr-adevar nu mai putea sa arate chipul sau oamenilor?
Oare chiar toti aveau sa rada,sa o priveasca cu scarba si sa ii arunce doar doua cuvinte?
Putea foarte bine sa ramana singura,dar a preferat sa ii atraga pe altii intr-o capcana de soareci,facandu-i sa se simta prost.
De fiecare data cand incerca sa ii indeparteze,simtea sangele inchegat cum ii atinge masca,si il spala cu lacrimile sale,simtindu-se din ce in ce mai singura.
Oameni se miscau in jurul ei.
O priveau,ii zambeau fals si treceau mai departe.
Se intreba daca intr-adevar nu exista persoane care ar fi vrut sa priveasca dincolo de masca.
Incerca,fara putere,sa isi dea jos masca.
De fiecare data cand reusea,oamenii ii vedeau chipul,si tot ce faceau...era sa renunte.
Scarbiti de urmele de sange de pe obrajii sai,de pe ochii in care inca inotau lacrimi,o paraseau.
Ranita,isi punea masca la loc,si incerca sa se tarasca pe drumul din padure,cautand caramizile aurii.